| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Caligula |
 |
 |
| Dorm in umbra leganate lebezile-n puf de unda, Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar. Cate-o stea insingurata cata-n aripi sa se-ascunda Cate-o lebada-si indreapta capul, ca un nenufar. |
| De pe pod, la miezul noptii, le arunca mana buna Painea, ce nutreste truda si trudeste visatorii. Maini, lasati-le flamande sa se-acopere cu luna; Lebezi, asteptati ca painea sa v-o dea semanatorii. |
| 1880-1967 |
| Stea ca stea pe-ntinsul undei linistite pun clestar Si printr-insul zugravite lebezile par si luna. Plangeri de viori si fluier cad in lac margaritar Si se-aud din departare lovind unda cate una. |
| In palatele aprinse, cu balcoane si unghere, Liturghia bogatiei are si-asta-seara loc. Cine-a scris, in ce odaie, fara pat si fara foc, Imnul asta de izbanda, de iubire si durere? |
| Folositi-va de cantec, de lumina si de taina, Cupe omenesti de goluri, pline-n viata cate-o clipa Si cenusa prin vapaie se-nvesmanta cu o haina Si gaseste ca sa cada inapoi un fulg de-aripa. |
| Cantecul, lumina, taina, unda,-ntinsurile-albastre, Noi le tinem, noi le strangem, cei cazuti, urati si goi. Temeliile veciei orice-ati face-s ale noastre. Voi, intorceti-va veseli si slaviti, intru noroi. |