| Tudor Arghezi |
| Oseminte Pierdute |
| Iubirea noastra a murit aici. Tu frunza cazi, tu creanga te ridici. |
| Atat amar de ani e de atunci! Glicina tu, tu florile-ti arunci. |
| 1880-1967 |
| A mai venit de-atuncea sa v-asculte, Voi plopi adanci, cu voci si soapte multe? |
| La poarta, umbr-aceluiasi stejar. Ma rog, intrand, de domnul gradinar. |
| Fantana curge, ca si-atunci, mereu. Tu curgi, fantana, pe trecutul meu. |
| I-am spus ca vreau sa caut un mormant, Pe care l-am sapat, de mult, cantand. |
| Si mi-a raspuns ca nu e in gradina lui. E-adevarat. Nu este mormantul nimanui. |
| N-o mai zariti, din varfuri, nicaieri? Stiti voi ce vorba este vorba "ieri"? |
| Si toate sant precum le-am cunoscut, Ramase-asa, ca dintru inceput. |