| Tudor Arghezi |
| Inscriptie pe un portret |
| Cunosti in vreme visul ca sfarseste. Ti-ai asteptat osteanul trist pe scut Sa-ti intre-n zale reci in asternut Si sa-ti framante trupul talhareste. |
| Si te socoti ca iedera, deodata, Ramasa-n leganare si pustiu. Ai banuit ca platosa-i patata, Pe care odihnisesi, cu raghiu. |
| 1880-1967 |
| Faptura vrajitoare si duioasa! Nu te-am oprit s-astepti si sa suspini Ci te-am lasat sa-l incalcesti in spini Fuiorul vietii tale de matasa. |
| Mi-am stapanit pornirea idolatra Cu o vointa crancena si rea; Caci somnul tau nu trebuia sa-nece Sufletul meu de piscuri mari de piatra. |
| Durerea noastra-aduce cald si bine Celor hraniti cu jertfele din noi. Eu, noaptea, ca un pom, ascult in mine, Cazand miloase-n cuiburi, sfinte foi. |