| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Graiul Noptii |
 |
 |
| Cucuvaie, cantecul tau tarziu, In noaptea cu vesmant argintiu, Are cateva tari silabe Cu cateva silabe slabe. Ce prost, intii, s-a-nfricosat de tine, De cantecul tau cu chemari straine, De fiinta de abur si pucioasa In noaptea lui somnoroasa? |
| 1880-1967 |
| Ochii tai, mari si teferi, Ca niste luceferi Inghetati de uimire, Privesc in suvenire. Tu stii ca destinul e grav In pensula marelui zugrav. Omule, gura stramba, gura hada, Pasarea nu stie sa rada! |
| Tu esti clopotelul Sfantului Duh Si treci lung prin vazduh Si suni lepadarea de sine Si-mparatia noptii ce vine. Glasul tau departat si sfant Spune auzului de pe pamant Ca sufletul vitejilor a stat De veghe, incalecat; Ca sufletul e-o sabie sticloasa Care trebuie trasa: Sa-i scanteie stelele-n luciu! |
| Povara mi-e mintea, ca tuciul. |
| Tu traiesti fara castel, Fara pat, far' asternut, De la inceput; Fara cufar, fara carti Zburand mereu intre-alte parti, Neasezata nicaieri, Fara drepturi, fara puteri. |
| O! cucuvaia lui Dumnezeu, Gandesc c-ai fi sufletul meu! |