| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Jignire |
 |
 |
| Nepretuind granitul, o, fecioara! Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc, Am cautat in lutul romanesc Trupul tau zvelt si cu miros de ceara. |
| Am luat pamant salbatic din padure Si-am framantat cu mana de olar, In parte, fiecare madular, Al fintei tale mici, de cremene usure. |
| 1880-1967 |
| Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina, Drept pleoape, foi adanci de trandafiri, Pentru sprancene firele subtiri De iarba noua ca-a-ntepat lumina. |
| Luai pilda pentru trunchi de la urcioare Si daca-n sani si sold a-ntarziat Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat Ca n-am oprit statuia-n cingatoare |
| Si c-am voit sa simta si sa umble Si sa se-ndoie-n pipaitul meu, De chinul dulce dat de Dumnezeu, Care-a trecut prin mine si te umple. |
| Femeie scumpa si ispita moale! Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut, De ce te zamislii atunci din lut Si nu-ti lasai pamantul pentru oale? |