| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Evolutii |
 |
 |
| Pamantul antic s-a civilizat. Nici ninfe, nici naiade, nici sirene, Crucificate ritmic si alene In asternutul undei ondulat. |
| Pe coaja bulevardului de smoala Subt ochii guarzilor, in cete, Nepotii lui Orfeu se duc la scoala Cu placile de piatra cu burete. |
| 1880-1967 |
| Toti, abdicati din functia divina, Au renuntat la slavile eterne. Apolo-i profesor de mandolina, Pan lectii da, de limbile moderne. |
| Hercule-i petrolist dactilograf Si Joe insusi, farmacist de traba, Serveste-n cutiute la taraba Cate un hap, cate un praf. |
| Odinioara, ne soseau prin curte Si stau de vorba-n cantece cu noi, Ingerii mici cu aripi scurte Si sfintii candizi in stihuri noi. |
| Si cateodata, seara, prin gradina, Se naruia ranit din zbor Cate-un seraf cu mana la picior, Ciocanit in aer cu-o albina. |
| Dar la fereastra staulului, sus, De cate ori oprindu-ne, din graba, Nu am zarit lumina lui Isus Si-am auzit ca vocea lui ne-ntraba? |
| Pavel din Tars e-acum zaraf sarac Si Chrisostom baiat de pravalie. Iar Sfantul Duh, inchis in colivie, Facutu-s-a pui mic de pitpalac. |