| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Psalm |
 |
 |
| Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga Desertaciunea lor de vis si lut, Sfintii-au lasat cuvant ca te-au vazut Si ca purtai toiag si barba-ntreaga. |
| Te-ai aratat adeseori fapturii Si-ntotdeauna-n haine de-mparat, Amenintand si numai suparat, Ca se sfiiau de tine si vulturii. |
| 1880-1967 |
| In Paradisul Evei, prin padure, Ca si in vecii tristi de mai tarziu, Gura ta sfanta, toti Parintii stiu, Nu s-a deschis decat ca sa ne-njure. |
| Doamne, izvorul meu si cantecele mele! Nadejdea mea si truda mea! Din ale carui miezuri vii de stele Cerc sa-mi inghet o boaba de margea. |
| Tu esti si-ai fost mai mult decat in fire Era sa fii, sa stai, sa vietuiesti. Esti ca un gand, si esti si nici nu esti Intre putinta si-ntre amintire. |