| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Arheologie |
 |
 |
| Sufletul meu isi mai aduce-aminte Si-acum si nencetat, de ce-a trecut, De un trecut ce mi-e necunoscut, Dar ale carui sfante oseminte |
| S-au asezat in mine far'sa stiu, Cum nici pamantul stie pe-ale lui, In care dorm statui langa statui Si-i zavorit sicriu langa sicriu. |
| 1880-1967 |
| Un murmur nentrerupt, de epitafe, Cari mai staine, care mai sonore. Prin aer, timpu-i despartit de ore, Ca de mireasma lor niste garoafe. |
| Tacerea vocile si le-a pierdut, Care-o faceau pe vremuri sa rasune. Aud tarina doar a vocilor strabune, Cum se desface, cum s-a desfacut. |
| Si cateodata, totul se desteapta, Ca-ntr-o furtuna mare ca taria Si-arata veacurile temelia. Eu priveghez pe ultima lor treapta. |