| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Doliu |
 |
 |
| Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prafuit din zarea ta, Ca niste nori. Nici zare nu vei mai avea, Nici ochi cu care s-o masori In geamuri prin perdea. |
| 1880-1967 |
| De-acum straina mana ta Iti va sedea deoparte, Ca un condei, pe undeva, Alaturea de-o carte. Si ochii tai, de gura ta, Vor trece mai departe, Decat un nufar de o stea. |
| Orbit-a viata si, cu ea, Si cantecul si luna, Si unda-n care stralucea S-a stins pe totdeauna. Tu pentru veci tu nu vei mai fi, Si-ai fost, cumva, vreodata? Pustiul ma invalui, Cand sub un plop mi se trezi Tot dorul de-altadata! |
| Durerea me se pierde-n fum, Tot cautand un vreasc de rost Intr-aste drumuri fara drum, In care toate doar au fost, Si nu mai sant acum. |