| Tudor Arghezi |
| Niciodata Toamna |
| Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid asternut e sesul cu matasa. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca niste urcioare Cu vin ingrosat in fundul lor de lut, Stau in tarmu-albastru-al raului de soare, Din mocirla carui aur am baut. |
| 1880-1967 |
| Pasarile negre suie in apus. Cu frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus, Foile-n azur. |
| Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul nenteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses. |