| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Morgenstimmung |
 |
 |
| Tu ti-ai strecurat cantecul in mine Intr-o dup-amiaza, cand Fereastra sufletului zavorata bine Se deschisese-n vant, Fara sa stiu ca te aud cantand. |
| Cantecul tau a umplut cladirea toata, Sertarele, cutiile, covoarele, Ca o lavanda sonora. Iata, Au sarit zavoarele Si manastirea mi-a ramas descuiata. |
| 1880-1967 |
| Si poate ca nu ar fi fost nimic Daca nu intra sa sape, Cu cantecul, si degetul tau cel mic, Care pipaia mierlele pe clape - Si-ntreaga ta faptura, aproape. |
| Cu tunetul se prabusira si norii In incaperea universului inchis. Vijelia aduse cocorii, Albinele, frunzele... Mi-s Subrede barnele, ca foile florii. |
| De ce-ai cantat? De ce te-am auzit? Tu te-ai dumicat cu mine vaporos - Nedespartit - in bolti. Eu veneam de sus, tu veneai de jos. Tu soseai din vieti, eu veneam din morti. |