| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Mana Lui |
 |
| 1880-1967 |
 |
 |
 |
| Ia uita-te acuma la mana lui, facuta Pe flaut, pe cimpoi si alauta. E-o floare. Vara-ti fata in ea si ai sa bei Mireasma, amintire si vis din palma ei. Ea stie sa mangaie, sa vindece, s-alinte, O strangere, o data, o tine-o viata minte. E muta cand vorbeste tacut, ca o pecete C-un crin sapat in mijloc si litere secrete. Fagaduieste-o data, trecand pe langa tine; Fagaduinta-i sfanta si-atunci cand nu si-o tine. De cate ori o viata intreaga nu se-ngana, Mahnita printre lacrimi cu-o strangere de mana? Si cate visuri, cate si vieti nu au pierit, In suflet cu inelul parut fagaduit? Pe dinafara, viata are puteri sa-ndemne, Pe dedesubt urzita intre tacerii si semne. Cotoarele legate cu aur vor sa spuie Ce tin cuprins in scoarte si-un gand cum se descuie, Dar fiecare titlu-i crestat pe-o carte-nchisa Cu lacate, cu cheia stirbita, cand e scrisa. |