| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Dorul de mare |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1861 - Margaritarele |
 |
| Pe senin calatoreste Un nor tainic, plutitor. Al meu suflet ce jeleste Dupa el se-nalta-n zbor! |
| Norul trece si dispare In adancul cerului. Ah! de merge el spre mare, Duce-m-as pe-aripa lui! |
| Duce-m-as la cele maluri Ca oglinda fruntea lor In poeticele valuri A frumosului Bosfor. |
| Si de-acolo-n departare, Pe un vant primavarel, Sa ating cu-o sarutare Marile din Arhipel. |
| Duce-m-as inca-nainte Pe cel plai incantator, Unde soarele-i fierbinte Ca fierbintele amor. |
| La Venetia mult iubita, Rai ferice, neuitat, Unde gondola cernita Te adoarme leganat. |
| La Palerma-ncoronata Sub cer dulce, fara nori, Cu ghirlanda parfumata De-ai naramzei albe flori. |
| La Neapoli ce scalda, Raspandind invapaieri, Sanul ei in marea calda S-a ei suflet in placeri. |
| Duce-m-as fara-ncetare Ca vulturul sa patrund Peste-a ochilor hotare Orizontul fara fund. |
| Sa vad stingerea de soare In adancul ocean, S-a lui coama arzatoare Rasunand ca un vulcan. |
| Sa vad luna rasarita In a noptii aer cald Ca o floare aurita Intr-o cupa de smarald. |
| Si s-aud blandele soapte Ce zbor tainic in eter, Izvorate-n miez de noapte De pe valuri si din cer. |
| Sa vad stelele voioase Inflorind cerul senin Si cu raze argintoase Desmierdand a marei san. |