| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Ursitii |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1845 - Doine |
 |
| Colo-n vale, la fantana, Doua fete spalau lana, Spalau lana si radeau, Iar din gura-asa graiau: |
| - " Cand a bate vant de seara Prin ogorul de sacara, De trei ori sa descantam S-in fantana sa catam. |
| Daca-a fi sa ni se prinda Om vedea ca-ntr-o oglinda De-om avea sorti de noroc Si ursiti cu ochi de foc. " |
| Cand batu vantul de seara Prin ogorul de sacara, De trei ori au descantat, In fantana au catat. |
| Si pe-a sa limpede fata, Ca prin vis de dimineata, Au vazut ele, zambind, Doua chipuri stralucind. |
| Cele umbre balaioare Cu gurite zambitoare Pluteau lin, se leganau Si pe fete le-nganau ... |
| * |
| Iata ca pe apa-n fata, Ca prin vis de dimineata, Alte doua s-au ivit, Chipuri mandre de privit. |
| Iar aceste umbre noua Nu erau ca cele doua Albe ca floarea de crin, Blande ca cerul senin, |
| Ci erau de vant piscate, Cu par negru, spranceni late Si cu ochii soimuleti, La ochire mult semeti. |
| - " Ian vezi, soro, ce minune! (Zis-au fetele nebune) Dorul nostru implinit ... Mult e mandru la privit! |
| Vezi tu cele umbre mute? Parca vreu sa ne sarute. Vezi cum bratele-si intind? Parca vreu sa ne cuprind! " |
| N-au sfarsit bietele fete, Si pe frunte si pe plete Nu stiu cine le-au furat Cate-un dulce sarutat! |
| Cele fete, la fantana, De-atunci nu mai spala lana; Caci in codri si la drum Isi petrec zilele-acum. |
| Acum stiu ce fel s-arunca In dusmani glontii din lunca, S-ades ele au vazut Ce-i fuga de arnaut. |
| Ca de cand pe frunti, pe plete, Au simtit mandrele fete Cate-un dulce sarutat, Ele-n codri au urmat |
| Doi voinici cu spranceni late, Cu fete de vant piscate Si cu ochii soimulesti, La ochire mult semeti. |