| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Biserica Risipita |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1862 - Legende |
 |
| Sus, pe muntele Ceahlau, Sta la panda Duhul rau Si arunca peste munti Ochii sai serpii si crunti, Cu ochirea-i sa zareasca Vreo prada sufleteasca. Dar deodata el tresare, Caci aude-n departare Glas de clopot chemator Printre munti rasunator, Si cu graza el zareste Pe campia ce-n-verzeste O biserica mareata, Stralucind albiu prin ceata Lang-a Bistritei verzi maluri Ca un vis frumos pe valuri. |
| II |
| I |
| Satan urla, Satan sbiara, Caci mai vede, vede iara Siruri albe de romani, De femei cu flori in mani Si copii si mandre fete Si flacai cu negre plete, Coborand ca lunga oaste Pe-ale dealurilor coaste, Rasbatand codrii pustii, Trecand peste ape vii, Serpuind prin vai adanci, Sarind peste nalte stanci Si-ndreptandu-se in cale La biserica din vale, Unde clopotul suna Si-n vazduh se legana. |
| III |
| Satan urla, Satan zice: "Rapezi-ma-voi de-aice Si, in ghiara de-o voi strange, Limba-n clopot-o voi frange, Vesnic ea sa nu mai sune Ceasul crunt de rugaciune!... " Si cum zice, in turbare, De pe munte falnic sare, Aripi negre intinzand Si cu ele-ntunecand Septe codri mari, carunti, Sapte sate, septe munti! El se-nalta si se lasa Pe clopotnita frumoasa, Ca un vultur rapitor Pe o lebada in sbor. |
| IV |
| Turnul geme-n temelie Ca o aspra vijelie. Clopotul dogit rasuna, Clatinat ca de furtuna, Si pe iarba vestejita Cade crucea aurita. Iar Satan grozav scrasneste, Clopotul din turn smuceste Si-l arunca-n departare Peste Bistrita cea mare. "Unde esti, Dumnezeu sfinte? Unde esti, Doamne parinte? De lasi tu duhul rau Sa calce lacasul tau?" Astfel muntii stau privind Catra ceruri glasuind! |
| V |
| Iara Bistrita viteaza Apele-si infuriaza, Vrand cu zgomot sa inece Pe Satan in sanu-i rece. Ea aduna mari de apa Si-ntr-o clipa malul sapa, Incat turnul de pe mal Cade-n aprigul ei val Cu Satan ce se afunda Ca un fulger intr-o unda. Apa salta, clocoteste, Nici ca se mai limpezeste Si de-atunci in acel loc Ea tot fierbe ca de foc Si adeseori s-aude Rasufland gemete crude. |
| VI |
| Spun pastorii din Ceahlau Ca in timpul acel greu Cerurile s-au deschis Si-un glas tainic ar fi zis: "Tu ce-ai fost de iad calcata, Manastire blastamata, Tu sa aibi atunci iertare, De blastem sa ai scapare, Cand doi ingeri iubitori Intr-o noapte fara nori S-or opri din a lor cale Pe risipurile tale Si prin dulcea lor iubire Ti-or aduce-a mea sfintire!..." ............................. -Fosta-a, nu, asa minune? Bistrita o poate spune! |