Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Biserica Risipita
1821-1890
Vasile Alecsandri
1862 - Legende
Sus, pe muntele Ceahlau,
Sta la panda Duhul rau
Si arunca peste munti
Ochii sai serpii si crunti,
Cu ochirea-i sa zareasca
Vreo prada sufleteasca.
Dar deodata el tresare,
Caci aude-n departare
Glas de clopot chemator
Printre munti rasunator,
Si cu graza el zareste
Pe campia ce-n-verzeste
O biserica mareata,
Stralucind albiu prin ceata
Lang-a Bistritei verzi maluri
Ca un vis frumos pe valuri.
II
I
Satan urla, Satan sbiara,
Caci mai vede, vede iara
Siruri albe de romani,
De femei cu flori in mani
Si copii si mandre fete
Si flacai cu negre plete,
Coborand ca lunga oaste
Pe-ale dealurilor coaste,
Rasbatand codrii pustii,
Trecand peste ape vii,
Serpuind prin vai adanci,
Sarind peste nalte stanci
Si-ndreptandu-se in cale
La biserica din vale,
Unde clopotul suna
Si-n vazduh se legana.
III
Satan urla, Satan zice:
"Rapezi-ma-voi de-aice
Si, in ghiara de-o voi strange,
Limba-n clopot-o voi frange,
Vesnic ea sa nu mai sune
Ceasul crunt de rugaciune!... "
Si cum zice, in turbare,
De pe munte falnic sare,
Aripi negre intinzand
Si cu ele-ntunecand
Septe codri mari, carunti,
Sapte sate, septe munti!
El se-nalta si se lasa
Pe clopotnita frumoasa,
Ca un vultur rapitor
Pe o lebada in sbor.
IV
Turnul geme-n temelie
Ca o aspra vijelie.
Clopotul dogit rasuna,
Clatinat ca de furtuna,
Si pe iarba vestejita
Cade crucea aurita.
Iar Satan grozav scrasneste,
Clopotul din turn smuceste
Si-l arunca-n departare
Peste Bistrita cea mare.
"Unde esti, Dumnezeu sfinte?
Unde esti, Doamne parinte?
De lasi tu duhul rau
Sa calce lacasul tau?"
Astfel muntii stau privind
Catra ceruri glasuind!
V
Iara Bistrita viteaza
Apele-si infuriaza,
Vrand cu zgomot sa inece
Pe Satan in sanu-i rece.
Ea aduna mari de apa
Si-ntr-o clipa malul sapa,
Incat turnul de pe mal
Cade-n aprigul ei val
Cu Satan ce se afunda
Ca un fulger intr-o unda.
Apa salta, clocoteste,
Nici ca se mai limpezeste
Si de-atunci in acel loc
Ea tot fierbe ca de foc
Si adeseori s-aude
Rasufland gemete crude.
VI
Spun pastorii din Ceahlau
Ca in timpul acel greu
Cerurile s-au deschis
Si-un glas tainic ar fi zis:
"Tu ce-ai fost de iad calcata,
Manastire blastamata,
Tu sa aibi atunci iertare,
De blastem sa ai scapare,
Cand doi ingeri iubitori
Intr-o noapte fara nori
S-or opri din a lor cale
Pe risipurile tale
Si prin dulcea lor iubire
Ti-or aduce-a mea sfintire!..."
.............................
-Fosta-a, nu, asa minune?
Bistrita o poate spune!