Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Pe Malul Marei
1821-1890
Vasile Alecsandri
1853 - Suvenire
In ceasul trist de noapte cand apriga furtuna,
Pe marea tulburata saltand din val in val,
Se nalta, se lateste si vajie si tuna,
        Zdrobindu-se de mal.
Atunci cand spaima cruda fiori sufla pan lume,
Cand tunetul se poarta vuind din loc in loc,
Cand marea framantata s-acopere de spume
Si norii ca talazuri arunc spume de foc.
Imi place a sta singur pe-o stanca daramata,
S-aud pe maluri cantul graza suierand,
Sa vad pe-ntinsul negru furtuna intartata
        Si cerul fulgerand.
Caci inima mea astfel de jale e muncita
Si plange cu durere, la tine cand gandesc,
O! maica, inger dulce! o! maica mea iubita!
Tu ce-ai sburat din brate-mi in leaganul ceresc!
Pierdut in intuneric sub cerul fara stele,
Lipsit de-a ta fiinta ce zace in mormant,
Eu vad in nori, in valuri, icoana vietii mele
        Si gem cu-a noptii vant!
Ah! mult amar e ceasul cand dorul ce jaleste,
Catand in vremi triste un suvenir slavit,
Se-mpedica in sboru-i si cade, se loveste
De peatra mormantala a celor ce-au iubit!
Cu-a sale panzi umflate o mica luntrisoara
Pe luciul viu a marei de vant se ingana,
Si sub un cer albastru, ca lebada usoara,
        Azi lin se leagana.
Dar vantul crunt, deodata, sufland cu vijelie,
Schimba a marei fata in munti ingrozitori;
Si-acum sarmana luntre pe-ntinderea pustie
Zdrobita se zareste la fulgeri trecatori!