| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Pe Malul Marei |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1853 - Suvenire |
 |
| In ceasul trist de noapte cand apriga furtuna, Pe marea tulburata saltand din val in val, Se nalta, se lateste si vajie si tuna, Zdrobindu-se de mal. |
| Atunci cand spaima cruda fiori sufla pan lume, Cand tunetul se poarta vuind din loc in loc, Cand marea framantata s-acopere de spume Si norii ca talazuri arunc spume de foc. |
| Imi place a sta singur pe-o stanca daramata, S-aud pe maluri cantul graza suierand, Sa vad pe-ntinsul negru furtuna intartata Si cerul fulgerand. |
| Caci inima mea astfel de jale e muncita Si plange cu durere, la tine cand gandesc, O! maica, inger dulce! o! maica mea iubita! Tu ce-ai sburat din brate-mi in leaganul ceresc! |
| Pierdut in intuneric sub cerul fara stele, Lipsit de-a ta fiinta ce zace in mormant, Eu vad in nori, in valuri, icoana vietii mele Si gem cu-a noptii vant! |
| Ah! mult amar e ceasul cand dorul ce jaleste, Catand in vremi triste un suvenir slavit, Se-mpedica in sboru-i si cade, se loveste De peatra mormantala a celor ce-au iubit! |
| Cu-a sale panzi umflate o mica luntrisoara Pe luciul viu a marei de vant se ingana, Si sub un cer albastru, ca lebada usoara, Azi lin se leagana. |
| Dar vantul crunt, deodata, sufland cu vijelie, Schimba a marei fata in munti ingrozitori; Si-acum sarmana luntre pe-ntinderea pustie Zdrobita se zareste la fulgeri trecatori! |