| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| O seara la Lido |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1853 - Lacrimioare |
 |
| Ridica calul negru ce-acopere-a ta fata, Venetio cernita, Venetio mareata! Si cu o zambire dulce fii martur fericit L-a noastra veselie s-amor nemarginit! |
| In vremile trecute a libertatii tale, In timpurile-acele de glorii triumfale Cand nobil razamata pe falnicul tau leu, Vedeai Adriatica saltand la glasul sau. |
| Gondole negre multe se departau de maluri Si lunecau in taina pe negrele-ti canaluri Purtand comori ascunse de gingase simtiri, Imparechiate inimi perdute-n fericiri. |
| Dar spune-mi tu, vazut-ai in gondola vreodata Fiinta mai frumoasa, mai dulce dismierdata, Un inger de iubire cu suflet mai ceresc Decat minunea scumpa pe care eu slavesc? |
| O! gondola iubita! noi lumei dam uitare! Zbori vesel, zbori in pace purtandu-ne pe mare, Si leagana-n tacere, sub cerul aurit, Amorul nostru mare ca cerul nesfarsit. |
| Si tu, o! vis ferice a tineretii mele! De-ar fi-n a mea putinta sa fac precum doresc, As pune pe-a ta frunte un diadem de stele, As pune sub picioare-ti un tron dumnezeiesc! |
| Caci te iubesc, Elena, cu-o tainica uimire, Cu focul tineretii, cu dor nemarginit, Cu lacrimi si credinta, cu dulce fericire, Cu tot ce este-n mine putere de iubit! |
| In dragostea cereasca visand cerescul bine, La tine al meu suflet inalta zborul sau. Tot ce-i mai sfant pe lume eu il slavesc in tine, Tu esti lumina, viata si dumnezeul meu! |
| In tine cred, Elena, precum credeam odata In glasul maicei mele, in sanul ei amor; Precum in soare crede natura-ntunecata, Precum geniul falnic in falnic viitor. |
| Tu porti un nume dulce si scump inimii mele, Un nume ce-mi inspira un cult dumnezeiesc, Si care ma incanta ca harpele din stele Si care imi sopteste de maica ce jalesc. |
| Iubirea ta-mi insufla un dor de nemurire! Iubirea mea ma-nalta la tronul ingeresc! Si-n leagan de gondola, in vecinica iubire, Cat lumea langa tine as vrea ca sa traiesc! |