Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
O seara la Lido
1821-1890
Vasile Alecsandri
1853 - Lacrimioare
Ridica calul negru ce-acopere-a ta fata,
Venetio cernita, Venetio mareata!
Si cu o zambire dulce fii martur fericit
L-a noastra veselie s-amor nemarginit!
In vremile trecute a libertatii tale,
In timpurile-acele de glorii triumfale
Cand nobil razamata pe falnicul tau leu,
Vedeai Adriatica saltand la glasul sau.
Gondole negre multe se departau de maluri
Si lunecau in taina pe negrele-ti canaluri
Purtand comori ascunse de gingase simtiri,
Imparechiate inimi perdute-n fericiri.
Dar spune-mi tu, vazut-ai in gondola vreodata
Fiinta mai frumoasa, mai dulce dismierdata,
Un inger de iubire cu suflet mai ceresc
Decat minunea scumpa pe care eu slavesc?
O! gondola iubita! noi lumei dam uitare!
Zbori vesel, zbori in pace purtandu-ne pe mare,
Si leagana-n tacere, sub cerul aurit,
Amorul nostru mare ca cerul nesfarsit.
Si tu, o! vis ferice a tineretii mele!
De-ar fi-n a mea putinta sa fac precum doresc,
As pune pe-a ta frunte un diadem de stele,
As pune sub picioare-ti un tron dumnezeiesc!
Caci te iubesc, Elena, cu-o tainica uimire,
Cu focul tineretii, cu dor nemarginit,
Cu lacrimi si credinta, cu dulce fericire,
Cu tot ce este-n mine putere de iubit!
In dragostea cereasca visand cerescul bine,
La tine al meu suflet inalta zborul sau.
Tot ce-i mai sfant pe lume eu il slavesc in tine,
Tu esti lumina, viata si dumnezeul meu!
In tine cred, Elena, precum credeam odata
In glasul maicei mele, in sanul ei amor;
Precum in soare crede natura-ntunecata,
Precum geniul falnic in falnic viitor.
Tu porti un nume dulce si scump inimii mele,
Un nume ce-mi inspira un cult dumnezeiesc,
Si care ma incanta ca harpele din stele
Si care imi sopteste de maica ce jalesc.
Iubirea ta-mi insufla un dor de nemurire!
Iubirea mea ma-nalta la tronul ingeresc!
Si-n leagan de gondola, in vecinica iubire,
Cat lumea langa tine as vrea ca sa traiesc!