| Vasile Alecsandri |
| Asteptarea |
| 1821-1890 |
| 1853 - Lacrimioare |
| Pe malul marei de spume-albita Ce-nalta gemet ingrozitor, Ca pe un inger te-astept, iubita, Cuprins de jale, muncit de dor. |
| Fugind de lume, gandind la tine In lume singur sa trec pe pamant, S-a mele lacrimi, dorinti, suspine, Cu glasul marei se perd in vant. |
| Vecinic s-afunda a mea privire In orizontul intunecit, Dar nici o raza de fericire In ochii-mi inca nu au lucit! |
| Vecinic in noaptea trista, adanca, Ascult a vremei pas necurmat, Dar de placere nici un ceas inca Pentru-al meu suflet nu au sunat! |
| Nimic in lume nu ma incanta, Nu varsa-n peptu-mi dulce fior, Frunza sopteste, pasarea canta, Inima-mi plange la glasul lor. |
| Stau ca o piatra in nemiscare Pierdut pe ganduri adeseori. Privesc la ceruri, privesc la mare ... Pe mare valuri! in ceruri nori! |
| Ah! vina, draga steluta lina, De straluceste pe sanul meu; Alunga noaptea cu-a ta lumina, Stinge c-un zambet amarul greu. |
| Destule zile de despartire! Destule lacrimi, destul amar! Vina de pune cu-a ta iubire Dureri crude vecinic hotar. |
| Te-astept, iubito, in a ta cale, Precum asteapta robul mahnit Sa bata ora scaparii sale, Sa-si simta trupul din lant iesit. |
| Te-astept, iubito, precum asteapta Pe-a diminetii zambet voios Sarmanul bolnav ce se desteapta In sanul noptii intunecos. |
| Ah! l-a mea jale, l-a mea chemare Daca-al tau suflet e simtitor, Vin' sa-ti dau numai o sarutare S-apoi din lume vesel sa zbor! |