| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Baraganul |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1870 - Publicata in "Convorbiri Literare" |
 |
| Pe cea campie lunga a carei trista zare Sub cer, in fund, departe, misterios dispare, Nici casa, nici padure, nici rau racoritor, Nimic nu-nveseleste pe bietul calator... |
| Pustietatea goala sub arsita de soare In patru parti a lumii se-ntinde-ngrozitoare Cu iarba-i mohorata, cu negrul ei pamant, Cu-a sale mari vartejuri de colb ce sboara-n vant. |
| De mii de ani in sanu-i dormind, zace ascunsa Singuratatea muta, sterila, nepatrunsa, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Si iarna se destepta sub crivat in fior. |
| Acolo floarea naste si moare-n primavara, Acolo piere umbra in zilele de vara, Si toamna-i fara roade - si-a iernii vijelii Cutreiera cu sgomot pustiile campii. |
| Pe cea savana-ntinsa si cu salbatic nume, Lung ocean de iarba, necunoscut in lume O cumpana se-nalta aproape de un put Si-n orizont se-ndoae ca gatul unui strut. |
| Un car cu bivoli negri a stat langa fantana, Vr-o doi romani in soare si-o sprintena romana Incungiura ceaunul ce fierbe fumegos Pe foc, si mai departe un cane roade-un os. |
| Pe car un copilandru priveste-n departare ... Zadarnic ochii-i sboara din zare-n alta zare Nici casa, nici padure, nici rau racoritor, Nici nu se arata pe campul de mohor! |
| Din vreme-n vreme numai lungi siruri de cucoare Sub bolta albastrie sbor tainic calatoare, Si vulturi mari, pradalnici, cu ghiare inarmati S-aduna lasand puii pe varfuri de Carpati. |
| Ah! dulce, glorioasa si mult stralucitoare Va fi ziua de viata, cand pe sub mandrul soare, Trecand in rapegiune un smeu cu-aripi de foc, Goni-va trista moarte ce zace-n acest loc! |
| Mult vesel va fi campul, cand vesnica-i tacere Va disparea deodata la glasul de-nviere Ce scoate smeul falnic din gura lui de fier, Vestind noua rapire a focului din cer! |