Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Baraganul
1821-1890
Vasile Alecsandri
1870 - Publicata in "Convorbiri Literare"
Pe cea campie lunga a carei trista zare
Sub cer, in fund, departe, misterios dispare,
Nici casa, nici padure, nici rau racoritor,
Nimic nu-nveseleste pe bietul calator...
Pustietatea goala sub arsita de soare
In patru parti a lumii se-ntinde-ngrozitoare
Cu iarba-i mohorata, cu negrul ei pamant,
Cu-a sale mari vartejuri de colb ce sboara-n vant.
De mii de ani in sanu-i dormind, zace ascunsa
Singuratatea muta, sterila, nepatrunsa,
Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor
Si iarna se destepta sub crivat in fior.
Acolo floarea naste si moare-n primavara,
Acolo piere umbra in zilele de vara,
Si toamna-i fara roade - si-a iernii vijelii
Cutreiera cu sgomot pustiile campii.
Pe cea savana-ntinsa si cu salbatic nume,
Lung ocean de iarba, necunoscut in lume
O cumpana se-nalta aproape de un put
Si-n orizont se-ndoae ca gatul unui strut.
Un car cu bivoli negri a stat langa fantana,
Vr-o doi romani in soare si-o sprintena romana
Incungiura ceaunul ce fierbe fumegos
Pe foc, si mai departe un cane roade-un os.
Pe car un copilandru priveste-n departare ...
Zadarnic ochii-i sboara din zare-n alta zare
Nici casa, nici padure, nici rau racoritor,
Nici nu se arata pe campul de mohor!
Din vreme-n vreme numai lungi siruri de cucoare
Sub bolta albastrie sbor tainic calatoare,
Si vulturi mari, pradalnici, cu ghiare inarmati
S-aduna lasand puii pe varfuri de Carpati.
Ah! dulce, glorioasa si mult stralucitoare
Va fi ziua de viata, cand pe sub mandrul soare,
Trecand in rapegiune un smeu cu-aripi de foc,
Goni-va trista moarte ce zace-n acest loc!
Mult vesel va fi campul, cand vesnica-i tacere
Va disparea deodata la glasul de-nviere
Ce scoate smeul falnic din gura lui de fier,
Vestind noua rapire a focului din cer!