| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Noapte Alba |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1875 - Legende |
 |
| Noaptea-i alba, luminoasa: Cerul-i bolta de opal, Toata zarea-i scanteioasa. Tot izvoru-i de cristal, |
| Caci pe lume-acum domina Spaima vechilor stejari, Sora mortii cea mezina, Iarna cu-orizonturi mari. |
| Astfel gerul e mai tare Cat inghiata-n orice loc Si a gurii rasuflare Si cenusa de sub foc. El lipeste ochi cu gene, Pe drumet il face orb, Si in cuiburi, chiar sub pene, Crapa ouale de corb. |
| Campul lung si lat albeste Ca un strat de margarint. Alba luna sus luceste Ca icoana de argint. Si apare nemiscata In abis nemangaiat Ca pe marea inghetata Un val mare troienit. |
| Miezul noptii! ... totul tace! Lumea pare un mormant, Unde mort si rece zace Lesul marelui pamant, Si sub bolta cea senina Mii de stele cu foc viu Varsa-o jalnica lumina Pe gigantul sau sicriu! ... |
| Iar pe camp ... Sub pasi rasuna Campul sec si inghetat. Un par mare sta drept luna Cu corbi negri incarcat, Totu-i mort! ... Sunat-au oare Pe al cerului cadran, Ora stingerii de soare In al mortii ocean? |
| Numai eu sa fiu pe lume Ramas singul traitor, Ca-n pustiuri fara nume Un nemernic calator? Dar ce vad? ce se strecoara Colo-n zare cand si cand? E o sanie usoara Prin lumina lunecand. |
| Saniuta e durata Dintr-un lemn usor de plop Si se duce inhamata Cu un iepure ce-i schiop. Iar intr-insa cine este? Om sa fie sau un ciot? E vestitul din poveste Statu-palma-barba-cot! |
| Iepurasu-n trei picioare Salta, fuge usurel, Pe zapada lucitoare Sapand urme dupa el, Pe cand barba argintie A unchiasului strabun Se taraie pe campie Ca o coada de paun. |
| Unde pleaca, unde sboara? Iata-l vine spre Siret Si pe deal mi se coboara Ca un bulgar de omat, El in lunca-acum patrunde Sa descopere cu drag Primavara ce s-ascunde In launtrul unui fag. |
| Iepurasul se rapede Naintand din salt in salt Pan-ce ajunge pan-ce vede In desime fagul nalt; Iar unchesul cu-o bardita Bate-n trunchiul sunator: - Unde esti tu, copilita? El intraba, plin de dor. |
| Lunca-ntreaga se rasuna! Din copaci, din vagauni Mii de veveriti la luna Iea, alearga pe aluni. Si din fagul nalt si falnic, Vechi al luncii imparat, Iese-un glas plapand si jalnic Care bland a cuvantat: |
| - Cine vine? Cine bate? La locasu-mi friguros? Esti tu Prier al meu frate! Esti iubitul Fat-Frumos! - Eu sunt, dulce primavara, Statu-palma-barba-cot, Din lacasul tau afara Am venit ca sa te scot. |
| - Si ce vrei sa faci cu mine? Ce gand ai? Ce dor lumesc? - Vreau in dragoste cu tine Sa ma dau, sa-ntineresc! Abia zice si de-odata Glasul fetei a mutit. Iar in lunca desteptata Hohot lung a clocotit. |
| Si vrajitul fag intinde Un brat lung, cuprins de ger, Pe unches de barba-l prinde Si-l ridica pe sub cer. Statu-palma tipa, sbiara, El se sbuciuma turbat, Dar din iarna pana-n vara Sus ramane spanzurat. |
| Vantu bate! ... colo-n aer Statu-palma clatinat Umple lunca de-ul lung vaer, De-un lung vaer necurmat: Si drumetu-si face cruce, Caci se crede urmarit De-ale codrilor naluce Prin vazduhul otelit. |