Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Noapte Alba
1821-1890
Vasile Alecsandri
1875 - Legende
Noaptea-i alba, luminoasa:
Cerul-i bolta de opal,
Toata zarea-i scanteioasa.
Tot izvoru-i de cristal,
Caci pe lume-acum domina
Spaima vechilor stejari,
Sora mortii cea mezina,
Iarna cu-orizonturi mari.
Astfel gerul e mai tare
Cat inghiata-n orice loc
Si a gurii rasuflare
Si cenusa de sub foc.
El lipeste ochi cu gene,
Pe drumet il face orb,
Si in cuiburi, chiar sub pene,
Crapa ouale de corb.
Campul lung si lat albeste
Ca un strat de margarint.
Alba luna sus luceste
Ca icoana de argint.
Si apare nemiscata
In abis nemangaiat
Ca pe marea inghetata
Un val mare troienit.
Miezul noptii! ... totul tace!
Lumea pare un mormant,
Unde mort si rece zace
Lesul marelui pamant,
Si sub bolta cea senina
Mii de stele cu foc viu
Varsa-o jalnica lumina
Pe gigantul sau sicriu! ...
Iar pe camp ... Sub pasi rasuna
Campul sec si inghetat.
Un par mare sta drept luna
Cu corbi negri incarcat,
Totu-i mort! ... Sunat-au oare
Pe al cerului cadran,
Ora stingerii de soare
In al mortii ocean?
Numai eu sa fiu pe lume
Ramas singul traitor,
Ca-n pustiuri fara nume
Un nemernic calator?
Dar ce vad? ce se strecoara
Colo-n zare cand si cand?
E o sanie usoara
Prin lumina lunecand.
Saniuta e durata
Dintr-un lemn usor de plop
Si se duce inhamata
Cu un iepure ce-i schiop.
Iar intr-insa cine este?
Om sa fie sau un ciot?
E vestitul din poveste
Statu-palma-barba-cot!
Iepurasu-n trei picioare
Salta, fuge usurel,
Pe zapada lucitoare
Sapand urme dupa el,
Pe cand barba argintie
A unchiasului strabun
Se taraie pe campie
Ca o coada de paun.
Unde pleaca, unde sboara?
Iata-l vine spre Siret
Si pe deal mi se coboara
Ca un bulgar de omat,
El in lunca-acum patrunde
Sa descopere cu drag
Primavara ce s-ascunde
In launtrul unui fag.
Iepurasul se rapede
Naintand din salt in salt
Pan-ce ajunge pan-ce vede
In desime fagul nalt;
Iar unchesul cu-o bardita
Bate-n trunchiul sunator:
- Unde esti tu, copilita?
El intraba, plin de dor.
Lunca-ntreaga se rasuna!
Din copaci, din vagauni
Mii de veveriti la luna
Iea, alearga pe aluni.
Si din fagul nalt si falnic,
Vechi al luncii imparat,
Iese-un glas plapand si jalnic
Care bland a cuvantat:
- Cine vine? Cine bate?
La locasu-mi friguros?
Esti tu Prier al meu frate!
Esti iubitul Fat-Frumos!
- Eu sunt, dulce primavara,
Statu-palma-barba-cot,
Din lacasul tau afara
Am venit ca sa te scot.
- Si ce vrei sa faci cu mine?
Ce gand ai? Ce dor lumesc?
- Vreau in dragoste cu tine
Sa ma dau, sa-ntineresc!
Abia zice si de-odata
Glasul fetei a mutit.
Iar in lunca desteptata
Hohot lung a clocotit.
Si vrajitul fag intinde
Un brat lung, cuprins de ger,
Pe unches de barba-l prinde
Si-l ridica pe sub cer.
Statu-palma tipa, sbiara,
El se sbuciuma turbat,
Dar din iarna pana-n vara
Sus ramane spanzurat.
Vantu bate! ... colo-n aer
Statu-palma clatinat
Umple lunca de-ul lung vaer,
De-un lung vaer necurmat:
Si drumetu-si face cruce,
Caci se crede urmarit
De-ale codrilor naluce
Prin vazduhul otelit.