| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Toamna Tesatoare |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1875 - Legende |
| Toamna mandra, harnica Si de bunuri darnica A-mpartit a ei comori: Frunza-i dat-au vantului, Iar roada pamantului Dat-o-au la muncitori. |
| Dat-au in patru stergare Si porumb pentru cosare Plin de tinte aurii, Si toti strugurii din vie Pentru dalba veselie De la munti si cumetrii. |
| Dat-au inca pentru coasa Iarba-i verde si frumoasa Care-n mai au inflorit, Si-a ei pasari cantatoare, Si-a ei siruri de cucoare Tainicului rasarit. |
| Si-au ramas, sarmana, goala, Pe cand viforul se scoala Aducand gerul de an! ... Ce-a sa faca ea la iarna? Norii vin ca sa asterna Pe campii un lung troian. |
| Vai de ea! ... Ce-a sa devie Sub cumplita vijelie Care sufla oterit Peste caile uscate, Peste apele-nghetate, Peste codrul desfrunzit? |
| Dar nu-i pasa! ... Cat e soare Toamna, mandra tesatoare, Pune furca-n braul ei Ca sa toarca si sa tese Panza lata-n ite dese De-nvalit umerii sai. |
| Si torcand de-a lungul trece Peste brazda murga, rece, Unde ies painjini mii. Iar fuioru-i de matasa Pe pamant in urma lasa Mreji de raze argintii. |
| Cate lanuri cai intinse, Toate-acuma sunt cuprinse De lungi fire ce lucesc. Unele s-aduna-n caer, Altele, pierdute-n aer, Tainic, lin calatoresc. |
| Toamna grabnic le urzeste, Le-mpleteste, nevedeste, Si cu toate la un loc Ea-si lucreza-o-nvalitoare Ca sa mearga-n sezatoare Si sa ia parte la joc. |
| Iata-o in camesa alba, Cu lefti mari lucind in salba Mari cat ochii sai caprui. Trista iarna-o pizmuieste Si prin neguri o pandeste Descantand vrajitorii. |
| Iar romanul cu drag spune: "Doamne fa inca-o minune! Scoate-o fata-n calea mea, Ca si toamna harnica Si de suflet darnica, Sa-mi fac traiul mieu cu ea!" |
 |