| Vasile Alecsandri |
| Oda Catre Bahlui |
| 1821-1890 |
| 1845 - Suvenire |
| Adeseori departe de-a lungul triste valuri, Cu pasuri regulate eu masor al tau pod, Bahlui! locas de broaste! rau tainic, fara maluri, Ce dormi, chiar ca un pasa, pe patul tau de glod. |
| - "Trecut-au, zic atunce, a tale negre unde Ca gloria, ca viata, ca visul de noroc!" - "Ba, n-au trecut, stapane! trist nasul imi raspunde, Eu le simtesc prea bine, caci ma carnesc din loc." |
| Cand luna se iveste pe-a muntilor gol umar, Cand pasii mei, ca gandul, prin aburi ratacesc, Imi plac acele imnuri de broaste fara numar, Ce, chiar ca oarecare, in hor oracaiesc. |
| Atunce in credinata a mea inima salta Ca la un glas prieten iubit si asteptat, Caci gingasele broaste sunt dulci poeti de balta, Precum multi poeti sunt broaste de uscat. |