| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Steluta |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1853 - Lacrimioare |
| Tu care esti pierduta in neagra vesnicie, Stea dulce si iubita a sufletului mieu! Si care-odinioara luciai atat de vie, Pe cand eram in lume tu singura si eu! |
| O, blanda, mult duioasa si tainica lumina! In veci printre stelute te cata al mieu dor. S-adeseori la tine, cand noaptea e senina, Pe plaiul nemuririi se-nalta c-un lung sbor. |
| Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece inca Din ora de urgie in care te-am pierdut! Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adanca Ca trista vesnicie e fara de trecut! |
| Placeri ale iubirii, placeri incantatoare! Simtiri! marete visuri de falnic viitor! V-ati stins intr-o clipeala ca stele trecatoare Ce las-un intuneric adanc in urma lor. |
| V-ati stins! si de atunce in cruda-mi ratacire N-am alta mangaiere mai vie pe pamant Decat sa-nalt la tine duioasa gandire, Steluta zambitoare dincolo de mormant! |
| Caci mult, ah! mult in viata eu te-am iubit pe tine O, dulce desmierdare a sufletului mieu! Si multa fericire ai revarsat in mine Pe cand eram in lume tu singura si eu! |
| Frumoasa ingerela cu albe aripioare! Precum un vis de aur, in viata-mi ai lucit, Si-n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare, Te-ai dus, lasandu-mi numai un suvenir iubit. |
| Un suvenir, comoara de visuri fericite, De scumpe, si fierbinte, si dulce sarutari, De zile luminoase si indumnezeite, De nopti venetiene si pline de-ncantari. |
| Un suvenir poetic, coroana vietii mele, Ce mangaie si-nvie duioasa-inima mea, Si care se uneste cu harpele din stele Cand ma inchin la tine, o, draga, lina stea! |
| Tu, dar, ce prin iubire, la al iubirii soare, Ai desteptat in mine poetice simtiri, Primeste-n alta lume aceste lacramioare, Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri! |