| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Cuza-Voda |
| 1821-1890 |
 |
 |
 |
 |
| 1875 - Legende |
| Vazutu-te-am in pace suind scara maririi Si-n pace luand calea augusta-a nemuririi, O! scump amic, Domn mare, o! nume cu splendoare Sadit pe miriade de libere ogoare! O clipa aparut-ai in plaiul vesniciei Si vesnice mari fapte lasat-ai Romaniei, Naltand din parasire antica-i demnitate Prin magica Unire si sacra Libertate. |
| Pe norul plin de mana ce trece si revarsa O ploaie roditoare pe brazda care-i arsa, Si, stand apoi de-o parte, in urma lui priveste Cum brazda se deschide si campul infloreste; |
| Asa si tu din ceruri ai dulcea mangaiere Sa vezi a terii tale frumoasa re-nviere, Tu ce-ai starpit cu sceptrul, unealta de rodire, Din suflete si campuri semanta de serbire. |
| Acum te odihneste gustand eterna pace, In taina maiestoasa a mortii care tace, Lasand o lume-ntraga la Tine sa gandeasca Si-a ta, legenda, Cuza! cu fala s-o rosteasca ... |
| Sunt nume destinate, ca numele tau mare, Sa stee neclintite pe-a timpului hotare, Si vesnic sa raspanda o falnica lumina Pe seculii ce-n umbra trecand, li se inchina. |