| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Crai Nou |
| 1821-1890 |
 |
 |
| Publicata in "Albina Romaneasca" |
 |
 |
| (1843) |
| Pe cand la cuibu-i pasarea sboara C-un tipat jalnic ca un suspin Si, plecand capul sub aripioara, Pe cranga mica adoarme lin. |
| Zamfira trista din cort iesise Si cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Varsand pe frunte-i lumina sa. |
| De cand in lumea gingasa fata Zambia ca floarea de pe campii, Numai la soare fu sarutata Pe sanu-i fraged, pe-ai sai ochi vii. |
| Parul sau negru ca nori de ploaie De-alung pe umeri neted cadea Ades copila mandra, vioaie, De soare-n paru-i se ascundea. |
| Iar cand pe frunte-i ducea cofita Cu apa rece de la izvor, Cand era umeda-a sa gurita Si-i salta floarea pe sanisor, |
| Toti trecatorii simteau de-odata O sete mare in pieptul lor; Beau multa apa, catand la fata Si urmau drumul, oftand de dor. |
| Ea canta dulce ca ciocarlia Ce ciripeste vesel in zori, Si suna gingas atunci campia Ca de un freamat de Sburatori. |
| Ades batranii stand impreuna Si ascultand-o pe langa foc, Trageau cu sortii, noaptea la luna Si vestiau fetei mare noroc. |
| Dar intr-o seara, sus pe movila, O Baba-Cloanta, doi bobi tragand, I-au zis cu spaima: sa fugi copila De strain mandru cu glasul bland. |
| De-atunci Zamfira in multe randuri Vedea o umbra sburand prin nori, Si toata noaptea statea pe ganduri In doruri tainici, in dulci fiori. |
| Acum ea, trista, din cort iesise Si cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic asa canta: |
| "Crai-nou stralucite! Plansa m-ai gasit, Cu ganduri mahnite, Cu chipul cernit. |
| Inima-mi jaleste. Dar nu stiu ce vrea; Nu stiu ce doreste Inimioara mea. |
| Caci aude noaptea Freamate de sbor, Si-apoi blande soapte Ce-i soptesc din nor. |
| Iar a zilei raza Cand luceste sus, Mult apoi viseaza Visul ce s-a dus. |
| Crai-nou! vin-cu bine, Cu bine te du, Dar jalea din mine Sa nu mi-o lasi, nu! |
| Sa ma lasi cu salba, De galbeni frumosi, Cu naframa alba Si iminei rosi. |
| Sa ma lasi ferice Cu doru-mplinit, Sburand tu de-aice, Crai-nou mult iubit!" |
| Iata ca-n valea cea-ntunecata Un stain mandru atunci trecu, Auzi glasul, veni indata Si-n calea fetei pe loc statu. |
| Blanzi erau ochii, blanda-era fata Bland era glasul celui stain! Caci trecu noaptea, si dimineata Gasi copila fara suspin. |
| Trei zile-n urma ea avea salba, Salba de galbeni pe-al sau grumaz, Avea pe frunte naframa alba, Iar flori nici una pe-al sau obraz! |
| Trei zile-n urma Crai-nou se duce Si cu el mandru strain pieri, Sarmana fata in drum se puse Si mult il planse, mult il dori! |
| Trei zile-n urma, colo pe vale Ramase singur un biet mormant! Si-ades de-atunci un glas de jale Soptind s-aude astfel in vant: |
| "Tu ce spui vesel, sus pe movila, La cornul lunii tainicu-ti gand, Cand vine noaptea, fugi, fugi copila De strain mandru cu glasul bland!" |