Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Serile la Mircesti
1821-1890
Vasile Alecsandri
Pasteluri
Perdelele-s lasate si lampele aprinse;
In soba arde focul, tovaras mangaios,
Si cadrele-aurite ce de parati sunt prinse
Sub palida lumina apar misterios.
Afara ploua, ninge; afara-i vijelie,
Si crivatul alearga pe campul innegrit;
Iar eu, retras in pace, astept din cer sa vie
O zana dragalasa cu glasul aurit.
Pe jiltu-mi, langa masa, avand condeiu-n mana
Cand scriu o strofa dulce pe care o prind din zbor,
Cand ochiu-mi intalneste si-admira o cadana
Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor,
Frumoasa, alba juna, cu formele rotunde,
Cu pulpa marturie, cu sanul dulce val,
Ea pare Zea Venus cand a iesit din unde
Ca sa arate lumii frumoasul ideal.
Alature apare un camp de aspra lupta,
Patat cu sange negru, acoperit cu morti;
Un june-n floarea vietii, strangand o spada rupta,
Tinteste ochii vestezi pe-a vesniciei porti.
Apoi a mea privire prin casa ratacinda
Cu jale se opreste pe un oras tacut,
Venetia, regina ce-n marea se aglinda
Far-a videa pe frunte-i splendoarea din trecut.
O lacrima ... Dar iata plutind pe-a marii spume
O sprintena corveta, un rapide-Alcion
Si iata colo-n ceruri pribegile din lume,
Cucoarele in siruri sburand spre orizon.
O! farmec, dulce farmec a vietii calatoare,
Profunda nostalgie de lin, albastru cer!
Dor gingas de lumina, amor de dulce soare,
Voi ma rapiti cand vine in tara asprul ger!
Afara ninge, ninge, si apriga furtuna
Prin neagra-ntunecime respande reci fiori;
Iar eu visez de plaiuri pe care alba luna
Revarsa-un val de aur ce curge printre flori.
Vad insule frumoase si mari necunoscute
Si splendide orase si locuri de smarald
Si cete de salbatici prin codri desi pierdute
Si zane ce se scalda in faptul zilei cald.
Prin fumul tigaretei ce sboara in spirale
Vad eroi prinsi in lupta pe campul de onor,
Si-n tainice saraiuri minuni orientale
Ce-n suflete desteapta dulci visuri de amor.
Apoi inchipuirea isi strange a sa aripa;
Tablourile toate se sterg, dispar incet,
Si mii de suvenire ma-ncungiura-ntr-o clipa
In fata unui tainic si dragalas portret.
Atunci inima-mi sboara la raiul vietii mele,
La timpul mult ferice in care-am suferit,
Si-atunci paduri si lacuri si mari si flori si stele
Intoana pentru mine un imn nemarginit.
Asa-n singuratate, pe cand afara ninge,
Gandirea mea se primbla pe mandri curcubei,
Pan-ce se stinge focul, si lampa-n glob se stinge
Si salta catelusu-mi de pe genunchii miei.
(1875)