| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Primele Obuzuri |
| 1821-1890 |
 |
 |
| Postume |
 |
 |
| (1896) |
| Sub cer senin, albastru, lin Dunarea la vale Coboara maiestoasa, latind undele sale. |
| Pe campi cu iarba coapta, prin rediuri de stejar, Pe insule ce-n apa incet scazand dispar. |
| Si-n cursu-i oglindeste de-a stanga Calafatul, De-a dreapta sa Vidinul, in veci ne-nstrainatul. |
| Cetate-nca fecioara sub paza de pagani, Ce pare ca asteapta navala de romani. |
| Lin Dunarea se scurge spre marea, fara valuri, Dar iata se-ncreteste, caci a zarit pe maluri |
| De-o parte-un leu, de alta un tigru sangerat, Ce se pandesc cu ochiul aprins si tulburat. |
| De-odata Carol Domnul, urcat pe-o baterie, Vidinului din fata s-arata cu mandrie |
| Si face-un semn. Tunarii dau foc ... Un sol de fier Din tun porneste, sboara, se-natlta-ntai pe cer |
| Si cade-apoi in sanul cetatii ce tresare, Vestindu-i Romania si-a ei ne-atarnare! |
| Vidinul se trezeste din invechitu-i somn, El vrea sa nimiceasca si teara s-al ei domn, |
| Incarc-un tun gigantic, spre Carol tinta drege, Dar prima-i detunare il proclameaza rege! |
| Iar domnul zambind vesel, in ochii tuturor Saluta cu-a lui spada obuzul trecator |
| Si zice: "Mult imi place aceasta armonie! Strigati, copii: Traiasca iubita Romanie!" |
| Un ura! clocoteste pe raul desteptat, Si el cu drag incinge un nou, viteaz regat! |