Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Primele Obuzuri
1821-1890
Vasile Alecsandri
Postume
(1896)
Sub cer senin, albastru, lin Dunarea la vale
Coboara maiestoasa, latind undele sale.
Pe campi cu iarba coapta, prin rediuri de stejar,
Pe insule ce-n apa incet scazand dispar.
Si-n cursu-i oglindeste de-a stanga Calafatul,
De-a dreapta sa Vidinul, in veci ne-nstrainatul.
Cetate-nca fecioara sub paza de pagani,
Ce pare ca asteapta navala de romani.
Lin Dunarea se scurge spre marea, fara valuri,
Dar iata se-ncreteste, caci a zarit pe maluri
De-o parte-un leu, de alta un tigru sangerat,
Ce se pandesc cu ochiul aprins si tulburat.
De-odata Carol Domnul, urcat pe-o baterie,
Vidinului din fata s-arata cu mandrie
Si face-un semn. Tunarii dau foc ... Un sol de fier
Din tun porneste, sboara, se-natlta-ntai pe cer
Si cade-apoi in sanul cetatii ce tresare,
Vestindu-i Romania si-a ei ne-atarnare!
Vidinul se trezeste din invechitu-i somn,
El vrea sa nimiceasca si teara s-al ei domn,
Incarc-un tun gigantic, spre Carol tinta drege,
Dar prima-i detunare il proclameaza rege!
Iar domnul zambind vesel, in ochii tuturor
Saluta cu-a lui spada obuzul trecator
Si zice: "Mult imi place aceasta armonie!
Strigati, copii: Traiasca iubita Romanie!"
Un ura! clocoteste pe raul desteptat,
Si el cu drag incinge un nou, viteaz regat!