| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Stefan si Dunarea |
| 1821-1890 |
 |
 |
| Varia |
 |
 |
| (1875) |
| Balada |
| - Dunare! ce plangi tu oare? - Plang o floare de sub soare Ce din sanu-mi a rapit Stefan Voda cel cumplit! ................................... |
| Pe cel tarm batut de valuri, Sus pe zare, sus pe maluri, Sunt trei cete de osteni, Turci, tatari si moldoveni. Una-i ceata hanului, Una-i a sultanului, Una-i a Stefanului! Iar in campul cel turcesc Mii de sabii zingheresc; Iar in campul tataresc Mii de arce sagetesc; Iar in cel moldovenesc Doi luceferi stralucesc: Stefan Voda cel frumos Si-o copila, chip duios. |
| Fata plange, fata zice: - Lasa-ma sa fug de-aice, O! Stefane, scumpul mieu! Domnul zice: "Nu! nu vreu Nu, pre sfantul Dumnezeu! Ca-mi esti dulce la privit Si mai dulce la iubit. Ca lumina soarelui La lupta viteazului." - De-ti sunt draga, de-s frumoasa Ia-ma, Doamne, ori ma lasa. - Ba de-a fi sa lupt pe data Chiar cu Dunarea turbata, Nu te las nici chiar de-un pas. |
| Nici chiar mortii nu te las. - Apoi dar, ramai cu bine, Ca tu n-ai parte de mine! Fata zice si s-arunca Iute-n Dunarea adanca. |
| Valurile clocotesc, Pe copila-o-nvaluiesc Si-o asvarl din val in val, Departand-o de la mal. Turcii stau incremeniti, Moldovenii impietriti Si tatari inlemniti. Stau si ulii in sburare, Stau si caii-n alergare, Sta si soarele in mirare: |
| Caci de-odata ce se vede? Cine-n valuri se repede? Domnul Stefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! |
| El s-asvarle nebuneste Si inoata voiniceste, Taie-o brazda, taie noua, Taie Dunarea in doua Si pe fata mi-o ajunge Si la piept cu foc o strange Si se-ntoarce fericit Sus pe malul inflorit. |