Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Fratii Jderi
1821-1890
Vasile Alecsandri
Publicata in "Convorbiri Literare"
(1878)
E ger, e intuneric! Nori negri dusi de vant
Se tarae pe sesuri, se lasa la pamant
Ca aripi uriase de paseri nevazute
Ce curata de sange, vai, santuri si redute.
I
E vant cu ploaie rece si noapte cu fiori,
Caci umbra e tesuta de fulgeri trasnitori.
Nu-s insa focuri-nalte de-a cerului furtuna.
Dar fulgeri mii, de tunuri ce-n zare crunt detuna.
L-a lor lumina rosa in clipa se ivesc
Mari tabere de oameni armati ce se pandesc,
Si crancene redute, si-n dos de parapete
Vapai de ochi salbatici, luciri de baionete.
Romanii uzi la piele, flamanzi, lipsiti de foc,
In santul lor, sub arme, stau gloata la un loc,
De moarte si nevoie razand cu nepasare ...
Voinici ei sunt la lupta, voinici si la rabdare!
"Mai oameni! zice unul, un soim de la Bicaz,
De mult ne spala cerul cu ploaie pe obraz!
Mani, cand s-a face ziua, Jder Neagu, fara veste,
Frumos a sa ne-apara cat Albul din poveste".
"Urat, frumos, alb, negru, eu nu stiu: dar ce stiu,
Stiu ca halal de turcul ce-oiu intalni de viu",
"Si ce-ai sa-i faci, mai Neagu?" "Sa-l haituiesc, fartate,
Pan-mi s-a usca bine camesa de pe spate".
Toti rad ... dar ce reteaza de-odata rasul lor?
O boamba vine, o boamba, al mortii meteor!
Toti vad moartea cu ochii! ... un vuiet: "Ah mor!" "Cine,
Cine-i ucis?" "Eu, Neagu ... ma duc ... va las cu bine".
"Sarmanul, zic romanii, graindu-l trist de-a randul,
Nici c-au avut el parte sa-si implineasca gandul!
Mult au sa-l mai boceasca neveste si copile!"
"He! ... Dumnezeu sa-l ierte! ... ce vrei? n-au avut zile!".,
"Dar unde-i Jder mezinul?" - "De paza colo-n sant,
Unde-au pierit aseara un smeu de dorobant!",
"Sa-i spunem, sa nu-i spunem, ca i-a murit fratiorul!"
"Ba sa tacem mai bine, sa nu-l ucida dorul".
II
In capatul din dreapta al santului, in tina,
Sta singur la o parte un om care suspina,
Caci are-o presimtire ce-i tot meneste-a rau
Si-i duce, duce gandul mahnit la frate-sau.
El e ostas de frunte, Jder Nistor, vanatorul,
Ce intra-n turci naprasnic cum intra-n card omorul,
Si-i place pe camp neted cu darda sa vaneze
Cumpliti basi-buzucii si fiarele cerkeze.
De-aseara-n sentinela Jder sede tot la panda,
Gandind la biata-i mama cu inima plapanda,
Visand l-a lui mireasa cu sufletul duios,
Privind la turci in fata cu ochiul scanteios.
Dar vantul sufla-n iarna, dar ploaia cade-n unde!
Prin haine pan-la oase inghetul il patrunde
Si-ncet el simte somnul ca vine pe furis
De-ntinde peste ochii-i un val paigenis.
Jder lupta, umbla, canta, nevrand ca sa se culce,
Dar somnu-i varsa-n creieri betia lui cea dulce,
Si el, pe nesimtite invins, intunecat,
Se reazema de pusca si-adoarme clatinat.
De-odata i se pare ca vede pe-a lui mama
Ce vine, il atinge la ochi cu-a ei naframa
Si-i zice: "Te trezeste, copile, dragul mieu!
Vin dusmanii! te-ajunge prin somn pacatul greu!"
Tresare vanatorul! ... Doi spectri se arata
Naltandu-se prin umbra cu arma ridicata!
"Ho! fiara, ho!" el striga, si-n clipa, viu, destept,
Pe dusmani ii strapunge cu baioneta-n piept.
Din doi, unul c-un geamat ofteaza, cade, moare,
Iar altul cu durerea luptandu-se-n picioare,
Se-ncrunta, se rapede ca lupul crunt la Jder
Si-i face-o brazda larga la brat cu-al sau hamger,
Apoi se prabuseste alaturi cu mortul.
Jder zice-atunci, mustrandu-l: "De ce ti-ai lasat cortul?
Si ce catasi, pagane, aice-n santul mieu?
Ti-au fost urat de viata? ... Amar de capul tau!"
Si aprig, cu manie ridica stratu-n aer
Sa sfarme pieptul dusman ce scoate-un jalnic vaer,
Dar cand sa dea: "Stai frate! ii zice-un glas iubit,
Nu-i drept sa dai lovire vrasmasului ranit!"
Jder sta, arunca arma, s-apropie-n tacere
De turc, ii leaga rana, alina-a lui durere!
Apoi, cand vine ziua, pe turcul lesinat
Il poarta-n ambulanta zicand: "Poftim vanat!"