| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Penes Curcanul |
 |
| 1821-1890 |
 |
 |
| Publicata in "Convorbiri Literare" |
 |
| (1878) |
| Plecat-am noua din Vaslui Si cu sergentul zece Si nu-i era, zau, nimanui In piept inima rece. Voiosi ca soimul cel usor Ce sboara de pe munte, Aveam chiar pene la picior, Si-aveam si pene-n frunte. |
| Toti dorobanti, toti caciulari, Romani de vita veche, Purtand opinci, sumani, itari Si cusma pe-o ureche. Ne dase nume de curcani Un hatru, bun de glume; Noi am schimbat langa Balcani Porecla in renume! |
| Din camp, de-acasa, de la plug Plecat-am asta-vara Ca sa scapam de turci, de jug Sarmana scumpa teara. Asa ne spuse-n graiul sau Sergentul Matraguna, Si noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie buna. |
| Oricine-n cale ne-ntalnia Cantand in gura mare, Statea in loc, s-adimenia, Cuprins de admirare; Apoi in treacat ne-ntreba De mergem la vr-o nunta. Noi raspundeam in hohot: "Ba, Sburam la lupta crunta!" |
| "Cu zile mergeti, dragii miei, Si sa veniti cu zile!" Ziceau atunci batrani, femei Si preoti si copile; Dar cel sergent far-de musteti Racnia: "Sa n-aveti teama, Romanul are septe vieti In pieptu-i de arama!" |
| Ah! cui i-ar fi trecut prin gand S-ar fi crezut vreodata Ca multi lipsi-vor in curand Din mandra noastra ceata! Priviti! din noua cati eram Si cu sergentul zece, Ramas-am singur eu ... si am In piept inima rece! |
| Crud e cand intra prin stejari Napraznica secure De abate toti copacii mari Din falnica padure! Dar vai de-a lumii neagra stea, Cand moartea nemiloasa Ca-n codru viu patrunde-n ea Si cand securea-i coasa! |
| Copii! aduceti un ulcior De apa de sub stanca Sa sting pojarul mieu de dor Si jalea mea adanca. Ah! ochii-mi sunt plini de scantei Si mult cumplit ma doare, Cand ma gandesc la fratii miei Cu toti pieriti in floare. |
| Cobuz ciobanu-n Calafat Suna voios din fluer, Iar noi jucam hora in sat, Razand de-a boambei suer. Deodata-o schija de obuz Trasnind ... manca-o-ar focul! Reteaza capul lui Cobuz Si-astfel ne curma jocul. |
| Trei zile-n urma am razbit Prin Dunarea umflata Si nu departe-am tabarat De Plevna blestemata. In fata noastra se-nalta A Grivitei reduta, Balaur crunt ce-ameninta Cu ghiara-i nevazuta. |
| Dar si noi inca o pandiam Cum se pandeste-o fiara Si tot chitiam si ne gandeam Cum sa ne cada-n ghiara? Din zori in zori si turci si noi Svarliam-n aer plumbii, Cum svarli graunti de papusoi Ca sa hranesti porumbii. |
| Si tunuri sute bubuiau ... Se clatina pamantul! Si mii de bombe vajaiau Trecand in sbor ca vantul. Sedea ascuns turcu-n-ocol Ca ursu-n vizunie, Pe cand trageam noi tot in gol, El tot in carne vie ... |
| Tintes era dibaci tunar, Caci toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar, Ducand moartea cu ele. Dar intr-o zi veni din fort Un glonte, numai unul, Si bietul Tintes cazu mort, Imbratisandu-si tunul. |
| Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad Erau in santinele. Fierbea vazduhul ca un iad De boambe, de srapnele. In zori gasit-am pe-amandoi Taiati de iatagane, Alature c-un moviloi De lesuri musulmane. |
| Sarmanii! bine s-au luptat Cu lifta cea pagana, Si chiar murind ei n-au lasat Sa cada-arma din mana. Dar ce folos! ceata scadea Si-acuma ramasese Cinci numai cinci flacai din ea Si cu sergentul sase! ... |
| Veni si ziua de asalt, Cea zi de sange uda! Parea tot omul mai inalt Fata cu moartea cruda. Sergentul nostru, pui de smeu, Ne zice-aste cuvinte: "Cat n-om fi morti, voi cinci si eu, Copii, tot inainte!" |
| Facand trei cruci, noi am raspuns: "Amin! si Doamne-ajuta!" Apoi la fuga am impuns Spre-a turcilor reduta. Alelei! Doamne, cum sburau Voinicii toti cu mine Si cum la santuri alergau Cu scari si cu fasine! |
| Iaca-ne-ajunsi! ... inca un pas. Ura!-nainte, ura! ... Dar multi raman fara de glas, Le-nchide moartea gura! Reduta-n noi rapede-un foc Ca nu-l incape gandul. Un sir intreg s-abate-n loc, Dar altul ii ia randul. |
| Burcel in sant moare sdrobind O tidva paganeasca. Soimul-n redan cade racnind: "Moldova sa traiasca!" Doi frati Calini, ciuntiti de vii, Se svarcolesc in sange; Nici unul insa, dragi copii, Nici unul nu se plange. |
| Atunci vitezul capitan, Cu-o larga brazda-n frunte, Striga voios: "Cine-i curcan Sa fie soim de munte!" Cu steagu-n mani, el sprintenel Viu sue-o scara-nalta: Eu cu sergentul dupa el Sarim delaolalta. |
| Prin foc, prin spangi, prin glonti, prin fum, Prin mii de baionete, Urcam, luptam ... iata-ne-acum Sus, sus, la parapete. Allah! Allah! turcii racnesc, Sarind pe noi o suta. Noi punem steagul romanesc Pe crancena reduta. |
| Ura! maret se-nalta-n vant Stindardul Romaniei! Noi insa zacem la pamant, Cazuti prada urgiei. Sergentul moare suerand Pe turci in risipire, Iar capitanul admirand Stindardu-n falfaire! |
| Si eu cand ochii am inchis, Cand mi-am luat osanda: "Ah! pot sa mor de-acum, am zis, A noastra e izbanda!" Apoi cand iarasi m-am trezit Din noaptea cea amara, Colea pe rani eu am gasit Virtutea militara! ... |
| Ah! da-o-ar Domnul sa-mi indrept Aceasta mana rupta, Sa-mi vindec ranile din piept, Iar sa ma-ntorc la lupta, Caci nu-i mai scump nimica az Pe lumea pamanteasca Decat un nume de viteaz Si moarta vitejeasca! |