Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Oda Ostasilor Romani
1821-1890
Vasile Alecsandri
Publicata in "Convorbiri Literare"
(1878)
Juni ostasi ai tarii mele, insemnati cu stea in frunte!
Dragii miei vultani de campuri, dragii miei soimani de munte!
Am cantat in tinerete stramoseasca vitejie,
Vitejie fara seaman pe-acel timp de grea urgie,
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume,
Dus pe Dunarea in Mare si din Marea dus in lume!
Vin acum, la randul vostru, sa v-aduc o inchinare,
Vin cu inima crescuta si cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin sa va privesc in fata,
Voi, nepasatori de moarte, dispretuitori de viata,
Ce-ati probat cu-avantul vostru lumii puse in mirare
Ca din vultur, vultur naste, din stejar, stejar rasare!
De la domn pan-la opinca, dusi de-o soarta norocoasa,
V-ati legat in logodire cu izbanda glorioasa
Si-ati facut ca sa pricepem a trecutului marime,
Masurandu-va de-o seama cu-a stramosilor-naltime,
Si-aratand, precum prin nouri mandrul soare se arata,
Cine-am fost odinioara, cine iar vom fi odata!
Sa traiti feciori de oaste! Domnul sfant sa va ajute
A strabate triumfalnic in cetati si in redute.
Ca la Rahova cu tunul, ca la Grivita cu sborul,
Ca la Plevna, unde astazi cei intai ati pus piciorul.
Infuntand pe-Osman-Gaziul, si prin fapt de barbatie
Ridicand o teara mica peste-o mare-mparatie!
O, vitezi de vita veche! Auziti in departare
Acel vuet fara nume ce rasuna ca o mare?
Sunt bataile de inima ale-ntregu-i neam al nostru,
Ce aduna zi si noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt varsarile de lacrami pentru-acel care se stinge,
Sunt urarile voioase pentru-acel care invinge!
O! romani, in fata voastra, colo-n tainica cea zare,
Vedeti voi o raza care-ncet, incet rasare,
Strabatand prin umbra deasa de lungi seculi adunata?
E voiosul fapt de ziua mult dorita, mult visata,
E lumina re-nvierii, e luceafarul sperarii,
E triumful luptei voastre, soarele neatarnarii!
Dragii mei! din focul otelite cand v-eti intoarce
La camin, unde romanca asteptand suspina, toarce,
Tot poporul: ruda, frate, sora, mama si parinte,
Ca la domni, cu pani si sare, vor iesi voua-nainte!
Caci din voi fiestecare poarta-n frunte o cununa
Si de gloria de astazi si de gloria strabuna!
Pas dar! pas tot inainte! timpul vechi din nou zoreste!
Viitorul Romaniei dat-au mugur ce-ncolteste!
O, Copii! de voi sunt mandru, simt acea mandrie mare,
Care creste cu marirea unui neam in desteptare.
Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice!
Astazi lumea ne cunoaste: Roman zice, Viteaz zice.