| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Oda Ostasilor Romani |
 |
| 1821-1890 |
 |
 |
| Publicata in "Convorbiri Literare" |
 |
| (1878) |
| Juni ostasi ai tarii mele, insemnati cu stea in frunte! Dragii miei vultani de campuri, dragii miei soimani de munte! |
| Am cantat in tinerete stramoseasca vitejie, Vitejie fara seaman pe-acel timp de grea urgie, Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume, Dus pe Dunarea in Mare si din Marea dus in lume! |
| Vin acum, la randul vostru, sa v-aduc o inchinare, Vin cu inima crescuta si cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin sa va privesc in fata, Voi, nepasatori de moarte, dispretuitori de viata, Ce-ati probat cu-avantul vostru lumii puse in mirare Ca din vultur, vultur naste, din stejar, stejar rasare! |
| De la domn pan-la opinca, dusi de-o soarta norocoasa, V-ati legat in logodire cu izbanda glorioasa Si-ati facut ca sa pricepem a trecutului marime, Masurandu-va de-o seama cu-a stramosilor-naltime, Si-aratand, precum prin nouri mandrul soare se arata, Cine-am fost odinioara, cine iar vom fi odata! |
| Sa traiti feciori de oaste! Domnul sfant sa va ajute A strabate triumfalnic in cetati si in redute. Ca la Rahova cu tunul, ca la Grivita cu sborul, Ca la Plevna, unde astazi cei intai ati pus piciorul. Infuntand pe-Osman-Gaziul, si prin fapt de barbatie Ridicand o teara mica peste-o mare-mparatie! |
| O, vitezi de vita veche! Auziti in departare Acel vuet fara nume ce rasuna ca o mare? Sunt bataile de inima ale-ntregu-i neam al nostru, Ce aduna zi si noapte dorul lui cu dorul vostru, Sunt varsarile de lacrami pentru-acel care se stinge, Sunt urarile voioase pentru-acel care invinge! |
| O! romani, in fata voastra, colo-n tainica cea zare, Vedeti voi o raza care-ncet, incet rasare, Strabatand prin umbra deasa de lungi seculi adunata? E voiosul fapt de ziua mult dorita, mult visata, E lumina re-nvierii, e luceafarul sperarii, E triumful luptei voastre, soarele neatarnarii! |
| Dragii mei! din focul otelite cand v-eti intoarce La camin, unde romanca asteptand suspina, toarce, Tot poporul: ruda, frate, sora, mama si parinte, Ca la domni, cu pani si sare, vor iesi voua-nainte! Caci din voi fiestecare poarta-n frunte o cununa Si de gloria de astazi si de gloria strabuna! |
| Pas dar! pas tot inainte! timpul vechi din nou zoreste! Viitorul Romaniei dat-au mugur ce-ncolteste! O, Copii! de voi sunt mandru, simt acea mandrie mare, Care creste cu marirea unui neam in desteptare. Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice! Astazi lumea ne cunoaste: Roman zice, Viteaz zice. |