| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Capitanul Romano |
 |
| 1821-1890 |
 |
 |
| Publicata in "Convorbiri Literare" |
 |
| (1878) |
| Se dase trei asalturi redutei neinvinse, Tustrele indraznete si crunte, dar respinse. Si campu-ntreg de sange acoperit era, Si, cuib grozav de moarte, reduta fulgera. In santuri trupuri multe gramada, rasturnate, Si altele strapunse, pe damburi acatate, Formau un crud spectacol ce lumii arata Cum stie pederastrasul in foc a se lupta. |
| Romano, capitanul de trei ori cu ai sai, De trei ori ajunsese la santuri cel intai, Si-acum retras, de-o parte, strangea coloana-i rupta Cu ea sa se arunce de-a patra oara-n lupta. |
| De-odata ... cine-ar crede! ... un aspru colonel, Iesind de nu stiu unde, paseste drept la el Si-i zice: "Capitane, nu-mi place-a ta purtare, Stai tot in urma!" "Cine? ... racnesc in tulburare Ostasii lui Romano, arsi, rumeni in obraz. El! Capitanul nostru! din toti cel mai viteaz!" "Tacere, copii!" striga Romano la multime Se-ntoarce, il masoara c-un ochi plin de dispret Si-i zice: "Colonele, de esti si indraznet Pre cat nedrept si aspru, te-ndemn sa vii cu mine Sa vezi de stiu la moarte sa merg cum se cuvine ... Copii! ... Zor inainte l-al patrulea asalt" "Ura! ..." raspund ostasii ... iar el pe calu-i nalt Porneste inainte, deprins a merge-n frunte, Si sboara ... dar un glonte, un sol al mortii crunte, Ii vine drept in cale si-i se opreste-n piept. |
| Atuncea capitanul pe cal stand inca drept Racneste: "Colonele! ... departe esti ... raspunde Cine-i in cap si-n coada? ... Eu unde? ... si tu unde? ..." Apoi sdrobit, el cade si moare lin, zambind, Caci vede in reduta voinicii lui sarind. |