| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Legenda Lacrimioarei |
 |
| 1821-1890 |
 |
 |
| (1875) |
| Legende |
| Prin arbori cantau pasari, prin aer sburau ingeri, Si nu gasiau rasunet in el a lumii plangeri; |
| In rai nici o minune placuta nu lipsia, Vazduhul lin, racoare, a crini amirosia, |
| Caci albele potire in veci tot inflorite Scoteau din a lor sanuri arome nesfarsite. |
| Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde: "Nici umbra de durere aice nu patrunde". |
| Dulce-adapost de pace, gradina-ncantatoare ... Avea orice minune, dar ii lipsia o floare. |
| Si iata ca soseste un oaspe de pe lume, Un suflet alb si tanar pe-un nor de dulci parfume. |
| Iar sufletele toate ii ies lui inainte, Primindu-l cu zambire, cu gingase cuvinte |
| Si-i zic: "In raiul nostru bine-ai sosit, copile! Curand plecasi din viata! Nu plangi a tale zile?" |
| "Si nu ti-e dor acuma de lumea pamanteasca?" "Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca". |
| Si vesnic dupa dansa voi plange cu durere!" Zicand, copilul plange lipsit de mangaiere |
| Lumina era moale si-ndemnatoare soptii, Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii. |
| Pe maluri verzi, frumoase, de rauri limpezite Stau suflete blande, iubinde, fericite, |
| Gustand in liniste cereasca veselie Ce-n fiecare clipa cuprinde-o vesnicie. |
| II |
| I |
| "Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare Pe alta mai ferice si-n veci neperitoare". |
| "Cum? Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?" "Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa |
| Si lacrimile-i calde se schimba-n Lacramioare, De-atunci nu mai e lipsa in rai de nici o floare! |
 |
 |