Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Legenda Lacrimioarei
1821-1890
Vasile Alecsandri
(1875)
Legende
Prin arbori cantau pasari, prin aer sburau ingeri,
Si nu gasiau rasunet in el a lumii plangeri;
In rai nici o minune placuta nu lipsia,
Vazduhul lin, racoare, a crini amirosia,
Caci albele potire in veci tot inflorite
Scoteau din a lor sanuri arome nesfarsite.
Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde:
"Nici umbra de durere aice nu patrunde".
Dulce-adapost de pace, gradina-ncantatoare ...
Avea orice minune, dar ii lipsia o floare.
Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,
Un suflet alb si tanar pe-un nor de dulci parfume.
Iar sufletele toate ii ies lui inainte,
Primindu-l cu zambire, cu gingase cuvinte
Si-i zic: "In raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curand plecasi din viata! Nu plangi a tale zile?"
"Si nu ti-e dor acuma de lumea pamanteasca?"
"Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca".
Si vesnic dupa dansa voi plange cu durere!"
Zicand, copilul plange lipsit de mangaiere
Lumina era moale si-ndemnatoare soptii,
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii.
Pe maluri verzi, frumoase, de rauri limpezite
Stau suflete blande, iubinde, fericite,
Gustand in liniste cereasca veselie
Ce-n fiecare clipa cuprinde-o vesnicie.
II
I
"Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare
Pe alta mai ferice si-n veci neperitoare".
"Cum? Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?"
"Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa
Si lacrimile-i calde se schimba-n Lacramioare,
De-atunci nu mai e lipsa in rai de nici o floare!