| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Desteptarea Romaniei |
 |
| 1821-1890 |
 |
 |
| (1848) |
| Margaritarele |
| Iata, lumea se desteapta din adanca-i letargie! Ea paseste cu pas mare catra-un tel de mult dorit. Ah! treziti-va ca dansa, fratii miei de Romanie! Sculati toti cu barbatie, Ziua vietii a sosit! |
| Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare, N-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator, Ce se-nalta pan-la ceruri din a lumii desteptare, Ca o lunga salutare Catr-un falnic viitor? |
| Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate? Nu simtiti in pieptul vostru un dor de sfant si romanesc La cel glas de inviere, la cel glas de libertate Ce patrunde si rasbate Orice suflet omenesc? |
| Libertatea-n fata lumii a aprins un mandru soare, Si-acum neamurile toate catra dandul atintesc Ca un card de vulturi ageri ce cu-aripi mantuitoare Se cerc vesel ca sa sboare Catre soarele ceresc! |
| Numai tu, popor romane, sa zaci vesnic in orbire? Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator? Numai tu sa nu iei parte la obsteasca infratire, La obsteasca fericire, La obstescul viitor? |
| Pana cand sa creada lumea, o, copii de romanie! C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi? Pana cand sa ne tot plece cruda, oarba tiranie Si la caru-i de trufie Sa ne-njuge ca pe boi! |
| Pana cand in tara noastra tot strainul sa domneasca? Nu sunteti satui de rele, n-ati avut destui stapani? La arme, viteji, la arme! faceti lumea sa priveasca Pe campia romaneasca Cete mandre de romani! |
| Sculati frati de-aclasi nume, iata timpul de fratie! Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpati Aruncati bratele voastre cu-o puternica mandrie Si de-acum pe vesnicie! Cu toti manile va dati! |
| Hai copii de-acelasi sange! hai cu toti, intr-o unire, Libertate-acum sau moarte sa catam sa dobandim, Pas, romani, lumea ne vede ... Pentru-a patriei iubire, Pentru-a mamei desrobire Viata noastra sa jertfim! |
| Fericit acel ce calca tirania sub picioare! Care vede-n a lui tara libertatea re-nviind. Fericit, maret acela care sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire mostenind. |