| Vasile Alecsandri |
| Secerisul |
| Ciocarlia ciripeste, falfaind din aripioare, Pe o scara de lumina se coboara de sub soare, Aerul e-n neclintire, el devine arzator; Prepelita canta-n graie, grierul canta-n mohor. |
| 1821-1890 |
| In cel lan cu spicuri nalte au intrat seceratorii, Pe cand era inca umed de rasuflul aurorii. Toti, privindu-i de departe, par ca-noata-n galbin rau, Fetele fara stergare si flacaii fara brau. |
| Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade, Prepelita isi ia puii si se duce; lanul scade, Iar in urma holda mandra, rasturnata prin bucati, Se ridica-n snopi de aur, se cladeste-n jumatati. |
| Mai departe, lucrand iute, un flacau s-o fata mare De tot snopul isi dau gingas o furisa sarutare, Cand o pasere maiastra, peste lan trecand usor, Zice: -"Dulce-a mai fi panea de la snopurile lor!" |
| (1869) |
| Pasteluri |