Vasile Alecsandri
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Baba Cloanta
Sede baba pe calcae,
In tufarul cel uscat,
Si tot cata ne-ncetat,
Cand la luna cea balae,
Cand la focul cel din sat.
1821-1890
De-a veni el dupa mine
Sa-l iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
Cum se-ntoarce fusul mieu!
"Fugi, urate! baba zice,
Peste codrul cel frumos,
In pustiu intunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mandrei, Fat-frumos.
Si tot toarce cloanta, toarce,
Din masele clantanind
Si din degite plesnind.
Fusu-i rapide se-ntoarce,
Iute-n aer sfaraind.
Vasile Alecsandri
Iar de n-a vrea ca sa vie,
Dare-ar duhul necurat
Sa fie-n veci farmecat
Si de-a ladului urgie
Vesnic sa fie-alungat!
In cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i fie graiul prins,
Iar Satan, c-un fier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n foc nestins!
Fiara-verde sa-l goneasca
Cat va fi camp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-l munceasca
Sange-ros si Hraconit!"
Toarce baba mai turbata,
Fusu-i sboara nevazut,
Caci o stea lunga-au cazut,
Pe luna s-au pus o pata
Si-n sat focul au scazut:
"Draga puiule, baiete,
Trage-ti mana din cel joc
Ce se-ntoarce langa foc,
Si-ochii de la cele fete
Cu ochi mari far-de noroc!
Vin la mine, voinicele,
Ca cu noaptea ti-oi canta,
Ca pe-o floare te-oi cata:
De deochi, de soarte rele
Si de serpi te-oi descanta.
Vai! din ziua cea de vara,
Cand, prin lunca ratacit,
Cantai Doina de iubit,
Cu-a mea inima amara
Sufletu-mi s-a invrajbit!
Adu-mi fata ta voioasa
Si-ai tai ochi de dismierdat,
Ca ma jur in ceas curat
Sa-ti torc haine de matasa,
Haine mandre de-mparat.
(1842 - Miresti)
Baba i Calul dracului (Vorba veche)
Varcolaciul se lateste
Sus pe luna ca un nor.
Vin-ca pasarea-ntr-un sbor
Pan-ce viata-mi se sfarseste
Ca si lana din fuior!"
Baba Cloanta geme, plange,
Caci fuiorul s-au sfarsit,
Iar voinicul n-au venit,
Manile cumplit isi frange,
Crunt strigand spre rasarit:
"Sai din hau far-de lumina,
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n veacuri schimbi un an
Pentr-un suflet ce suspina,
Duhul raului, Satan!
Tu ce stingi cu-a ta aripa
Candela de pe mormant,
Unde zac moaste de sfant,
Cand incungiuri intr-o clipa
De trei ori acest pamant!
Vin ca-n ceasul de urgie
Cand sbori noaptea blastemand,
Ca sa-mi faci tu pe-al mieu gand,
Ca de-acum pe vesnicie
Tie sufletul imi vand!"
Abia zice, si deodata
Valea, muntele vuesc,
In nori corbii croncanesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc.
"Eu pe mandru-ti l-oiu aduce
Sbiara-un glas ce da fiori,
Pintre serpi si pintre flori
La cea balta de ma-i duce
Si-mpregiuru-i de trei ori!"
Baba Cloanta se porneste
Fara grija de pacat,
Cu Satan incalecat,
Ce din dinti grozav scrasneste
Si tot blestema turbat.
Salta baba, fuge, sboara
Cu sufletul dupa dor,
Cu o buhna la izvor,
Si-n urma-i se desfasoara
Toata lana din fuior.
Fuge baba despletita,
Cu vartejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adancita
Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la luna
Pintre papura sburand,
Si urmeaza suerand
Baba Cloanta cea nebuna
Care-alearga descantand.
Codrul suna, clocoteste
De-un lung hohot pana-n fund.
Valea, dealul ii raspund
Prin alt hohot ce-ngrozeste,
Dar pe dansa n-o patrund!
Ea n-aude, nici nu vede,
Ci tot fuge ne-ncetat
Ca un duh inspaimantat,
Caci Satana o rapede
Catre telul departat.
Zece pasuri inca grele ...
Mandrul ca si-a dismierda,
Ca pe-o floare l-a cata,
De diochiu, de soarte rele
Si de serpi l-a descanta.
Doi pasi inca ... Vai! in lunca
Tipa cucosul trezit;
Iar Satan afurisit
Cu-a sa jertfa se arunca
In baltoiul mucezit!
Sbucnind apa-n nalte valuri,
Mult in urma clocoti,
In mari cercuri se-nvarti
Si de trestii si de maluri
Mult cu vuet se izbi.
Iara-n urma linistita
Dulce unda-si alina,
Si in taina legana
Fata lunei inalbita
Ce cu ziua se-ngana ...
Cand pa malu-i trece noaptea
Calatorul suerand,
Pintre papuri cand si cand
El aude triste soapte
Si-un glas jalnic suspinand:
"Vin-la mine, voinicele,
Ca eu cu noaptea ti-oi canta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De diochi, de soarte rele
Si de serpi te-oi descanta!"