| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Miezul Iernii |
 |
| In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par inghetate, cerul pare otelit, Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare. |
| 1821-1890 |
| Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios Ca inaltele coloane unui templu maiestos, Si pe ele se aseaza bolta cerului senina Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina. |
 |
 |
| O! tablou maret, fantastic! ... Mii de stele argintii In nemarginitul templu ard ca vesnice faclii. Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare. |
| Totul e in neclintire, fara viata, fara glas; Nici un sbor in atmosfera, pe zapada nici un pas; Dar ce vad? ... in raza lunii o fantasma se arata ... E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata! |
| (1869) |
| Pasteluri |