| Vasile Alecsandri |
| Vantul |
| Vantul e copil zburdalnic, fara mila, nici mustrare, Care-mpinge-n rea furtuna toate vasele pe mare, Si, ca lupul dupa turme, se alunga dupa nori, Si doboara stejari falnici si desfoaie blande flori. |
| 1821-1890 |
| Vantul fura o scanteie si-n girezi el o arunca, Privind cum se perde rodul unui an intreg de munca, Apoi merge la copile ce culeg laur de in Si razand le despleteste, desmierdand albul lor san. |
| In tuspatru parti a lumei turbat vantul se tot duce, Ca paganul pe mormanturi rasunand crestina cruce, Si de-a mortilor blastemuri alungat, fuge nebun Pintre tufe-ntepatoare si nuiele de alun. |
| Iar cand el se-ntoarce-n codri, mama lui ce-l tot boceste Zile-ntregi il scalda-n lapte si de rani il lecuieste ... - "Nu mai plange, maiculita! zice el, asa cum sant, Cand sarut ochii lor veseli, se dau fetele in vant!" |
| (1869) |
| Varia |