| Vasile Alecsandri |
| Plugule |
| Noroc bun! ... Pe campul neted ies romanii cu-a lor pluguri! Boi plavani in cate sease trag, se opintesc in juguri. Bratul gol apasa-n coarne; fierul taie brazde lungi Ce se-nsira-n batatura cu lucioase, negre dungi. |
| 1821-1890 |
| Treptat campul se umbreste sub a brazdelor desime; El rasuna-n mare zgomot de voiosa argatime, Iar pe lanul ce in soare se svanteaza fumegand, Cocostarcii cu largi pasuri calca rar si meditand. |
| Acum soarele-i l-amiazi; la pamant omul se-ntinde, Cand de fete si neveste de la sat aduc merinde; Plugul zace-n lan pe coase, iar mandru flacauas Mana boii la izvoare si ii paste la imas. |
| Sfanta munca de la tara, izvor sacru de rodire, Tu legi omul cu pamantul in o dulce infratire! ... Dar lumina amureste si plugarii catra sat Haulind pe langa juguri se intorc de la arat. |
| (1868) |
| Pasteluri |