| Vasile Alecsandri |
| Noaptea |
| Noaptea-i dulce-n primavara, linistita, racoraosa Ca-ntr-un suflet cu durere o gandire mangaioasa, Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori, Scuturand din a lui pale lungi si rapizi meteori. |
| 1821-1890 |
| Pe un deal in departare un foc tainic staluceste Ca un ochi ros de balaur care-adoarme si clipeste. Sunt pastori in sezatoare, sau vro ceata de voinici? E vro tabara de care sau un rond de tricolici? |
| Catre munti prin intuneric un lung bucium se aude, El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Cand din culme-n culme noaptea buciumile rasunau Si la lupte sangeroase pe romanii ii desteptau. |
| Acum insa viata-i lina; tara doarme-n nepasare! Cand si cand un cane latra la o umbra ce-i apare, Si-ntr-o balta mii de broaste in lung hor orcaiesc, Holband ochii cu tintire la luceafarul ceresc. |
| (1868) |
| Pasteluri |