| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Tunetul |
 |
| Pe lanul lung si verde cu graul rasarit O umbra calatoare se-ntinde-ncet si trece Precum un rau de munte cand gheata s-a topit Se varsa peste maluri campiile sa-nece. |
| 1821-1890 |
| E umbra unor nouri albii, usori, marunti, Ce luneca sub soare, cladind un lant de munti; Ei vin in mezul zilei c-un surd si tainic sunet Si, ca semnal de viata, aprind in cer un tunet. |
 |
 |
| Vazduhul bubuieste! ... pamantul dezmortit Cu mii si mii de glasuri semnalului raspunde, Si de asprimea iernei simtindu-se ferit, De-o noua-ntindere, ferice, se patrunde. |
| La rasarit urare! urare la apus! Un card de vulturi ageri, rotindu-se pe sus, Se-nalta ca s-asculte mult vesela fanfara Ce buciuma prin nouri frumoasa primavara. |
| (1868) |
| Pasteluri |