| Vasile Alecsandri |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Doina |
 |
| Doina, doinita! De-as avea o puiculita Cu flori galbene-n cosita, Cu flori rosii pe gurita! |
| 1821-1890 |
| Face-m-as privighetoare, De-as canta noaptea-n racoare Doina cea dismierdatoare! |
 |
| De-as avea o balaioara Nalta, vesela, usoara Ca un pui de caprioara, |
| De-as avea o mandrulica Cu ochisori de porumbica Si cu suflet de voinica! |
 |
| Doina, doinita! De-as avea o pusculita Si trei glonti in pungulita Si-o sorioara de bardita! |
| De-as avea, pe gandul mieu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca pacatul greu! |
| De-as avea vro septe frati, Toti ca mine de barbati Si pe smei incalecati! |
| Face-ma-as un vultur mare De-as canta, ziua, la soare, Doina cea de razbunare! |
| Doina, doinita! Si i-as zice: Mandrulita, Ma jur p-asta cruciulita Sa te tin ca un badita! |
| Si i-as zice: Voinicele, Sa te-ntreci cu randunele Peste dealuri si valcele! |
| Si le-as zice: Sapte frati, Faceti cruce si jurati Vii in veci sa nu va dati! |
| Hai, copii, cu voinicie Sa scapam biata mosie De pagani si de robie! |
| (1842) |